Nu există zi de la Dumnezeu în care să nu mă gândesc la ea
mai 5, 2007Această revistă, Dor de Dor, m-a acaparat într-un asemenea fel încât nu există zi de la Dumnezeu în care să nu mă gândesc la ea şi să nu-mi fac griji pentru hainele sale. Au publicat în ea numeroşi scriitori din toate straturile sociale, ţărani, muncitori, intelectuali. Arta plastică, ca o îmbrăţişare, îşi are întotdeauna locl ei în inima fierbinte a paginilor din revistă. De asemeni şi glasul bisericii. Dacă acum şaisprezece ani cenaclul literar artistic Ienăchiţă Văcărescu din capitală (prin spaţiul căruia s-au perindat peste două sute de scriitori, cum ar fi: Monica Mureşan, Dumitru Ungureanu, Nicolae Sineşti, Valeriu Filimon,>>>>>continuarea aici>>>>>ALEXANDRU PRIBOIENI
La apariţia revistei „Dor de Dor“, a cărei redacţie se află într-o localitate rurală din bărăganul câmpiilor mănoase la subţioara căruia Dunărea visează marea, mi-am zis: – lată, Dumnezeule, mai există o speranţă că vâna viguroasă a ţăranului român nu dispare!Cu fiecare apariţie nouă, revista a devenit un „fluviu ce vizează oceanul“, adunând în paginile ei scriitori din toate colţurile ţării, care, în lucrările lor, păstrează spiritul tradiţionalist al românului.Şi mai mare mi-a fost bucuria când am văzut că ctitorul si sufletul acestei publicaţii este Marin Toma, scriitor de mare sensibilitate, iar ca bucuria să fie şi mai mare, am constatat că revista „Dor de Dor“ apare în localitatea rurală, denumită atât de inefabil „Dor Mărunt“, cuvânt compozit ce ridică sentimentul românesc la rang de religie.La aproximativ un an de la apariţia revistei, la propunerea mea, inimosul „cioplitor în verb“, adică Marin Toma a acceptat să organizăm concursul de poezie şi pictură „Dor de Dor“ – prima ediţie. În urma acestui concurs şi a materialelor strânse pe o perioadă de timp, şi printr-o selecţie riguroasă, a luat naştere această „Antologie“.În condiţiile integrării ţării noastre în Uniunea Europeană, unele tradiţii ce se mai păstrează în mediul sătesc vor dispare sau se vor estompa. Datorită acestui fapt, meritul revistei „Dor de Dor“ şi al acestei „Antologii“ este mai mare, deoarece încearcă să reverbereze, peste timp, sentimentul românesc, să se constituie într-un „ceasornic al deşteptării noastre“, cum ar spune criticul literar prof. dr. Marian Barbu.