Parfumul „Dor de Dor“
mai 5, 2007De doi ani, simt parfumul emanat de conţinutul paginilor revistei “Dor de Dor“, parfum plin de spiritualitate şi curăţenie sufletească elemente ce au dominat de-a lungul timpului adevărate creaţii literare emanate din izvorul dorului, izvor care nu va seca niciodată. Mă cuprinde dorul de această revistă literară, de salba ei de valori prezentate şi de filonul acestora. Cucerind întreg spaţiul românesc dar şi al Diasporei ea şi-a câştigat un loc bine meritat, fiind o enciclopedie vie, permanent înnoitoare , aducând în atenţia cititorilor şi lansând, pe lângă mulţi consacraţi şi autori tineri, creatori de lucrări valoroase izvorâte din parfumul plaiurilor mioritice, leagănul a tot ceea ce este românesc. Evitând polemica, ea îşi urmează drumul început acum doi ani, cand redactorul ei şef Toma Marin din comuna Dor Mărunt judeţul Călăraşi a conceput şi a lansat singur proiectul, la el aderând cei mulţi, iubitori de adevăr şi de frumos şi care i-au devenit prieteni. Ani mulţi revistei “Dor de Dor“ şi redactorului ei şef, care îşi va serba ziua onomastică atunci “când livada sa de meri va înflori“.>>>>>CONSTANTIN MITULESCU>>>>>
La apariţia revistei „Dor de Dor“, a cărei redacţie se află într-o localitate rurală din bărăganul câmpiilor mănoase la subţioara căruia Dunărea visează marea, mi-am zis: – lată, Dumnezeule, mai există o speranţă că vâna viguroasă a ţăranului român nu dispare!Cu fiecare apariţie nouă, revista a devenit un „fluviu ce vizează oceanul“, adunând în paginile ei scriitori din toate colţurile ţării, care, în lucrările lor, păstrează spiritul tradiţionalist al românului.Şi mai mare mi-a fost bucuria când am văzut că ctitorul si sufletul acestei publicaţii este Marin Toma, scriitor de mare sensibilitate, iar ca bucuria să fie şi mai mare, am constatat că revista „Dor de Dor“ apare în localitatea rurală, denumită atât de inefabil „Dor Mărunt“, cuvânt compozit ce ridică sentimentul românesc la rang de religie.La aproximativ un an de la apariţia revistei, la propunerea mea, inimosul „cioplitor în verb“, adică Marin Toma a acceptat să organizăm concursul de poezie şi pictură „Dor de Dor“ – prima ediţie. În urma acestui concurs şi a materialelor strânse pe o perioadă de timp, şi printr-o selecţie riguroasă, a luat naştere această „Antologie“.În condiţiile integrării ţării noastre în Uniunea Europeană, unele tradiţii ce se mai păstrează în mediul sătesc vor dispare sau se vor estompa. Datorită acestui fapt, meritul revistei „Dor de Dor“ şi al acestei „Antologii“ este mai mare, deoarece încearcă să reverbereze, peste timp, sentimentul românesc, să se constituie într-un „ceasornic al deşteptării noastre“, cum ar spune criticul literar prof. dr. Marian Barbu.