Aniversară
mai 6, 2007Se apropia Paştele. Undeva, în bisericuţa unui sătuc uitat în margine de Bărăgan, glasul uşor fârnâit al părintelui Mazilu rostea cu îndestulătoare evlavie cunoscutele versete despre alegerea celor dintâi ucenici ai lui Iisus. Şi aşa după cum îngăimase popa – „Din sfânta Evanghelie de la Ioan, cetire!“, – m-am hotărât să urmez hodorogita sfătuire a cântăreţului deşirat acolo cam de-un stânjen, pe deasupra celei strane ponosite – „Să luăm aminte!“... Astfel aflat-am despre întâlnirea a doi dintre virtualii discipoli ai nazarineanului. Când Filip îi zisese lui Natanael că l-a găsit pe “…Acela despre care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret“, acesta i-ar fi răspuns: „Din Nazaret poate ieşi ceva bun?“ Şi atunci Filip îl îmbiase: „Vino şi vezi!”
Curând, în miez de vară, se împlinesc doi ani de când această imagine mă urmăreşte cu obstinaţie. Mai precis,>>>>>continuarea aici>>>>>GABRIEL FĂURESCU
La apariţia revistei „Dor de Dor“, a cărei redacţie se află într-o localitate rurală din bărăganul câmpiilor mănoase la subţioara căruia Dunărea visează marea, mi-am zis: – lată, Dumnezeule, mai există o speranţă că vâna viguroasă a ţăranului român nu dispare!Cu fiecare apariţie nouă, revista a devenit un „fluviu ce vizează oceanul“, adunând în paginile ei scriitori din toate colţurile ţării, care, în lucrările lor, păstrează spiritul tradiţionalist al românului.Şi mai mare mi-a fost bucuria când am văzut că ctitorul si sufletul acestei publicaţii este Marin Toma, scriitor de mare sensibilitate, iar ca bucuria să fie şi mai mare, am constatat că revista „Dor de Dor“ apare în localitatea rurală, denumită atât de inefabil „Dor Mărunt“, cuvânt compozit ce ridică sentimentul românesc la rang de religie.La aproximativ un an de la apariţia revistei, la propunerea mea, inimosul „cioplitor în verb“, adică Marin Toma a acceptat să organizăm concursul de poezie şi pictură „Dor de Dor“ – prima ediţie. În urma acestui concurs şi a materialelor strânse pe o perioadă de timp, şi printr-o selecţie riguroasă, a luat naştere această „Antologie“.În condiţiile integrării ţării noastre în Uniunea Europeană, unele tradiţii ce se mai păstrează în mediul sătesc vor dispare sau se vor estompa. Datorită acestui fapt, meritul revistei „Dor de Dor“ şi al acestei „Antologii“ este mai mare, deoarece încearcă să reverbereze, peste timp, sentimentul românesc, să se constituie într-un „ceasornic al deşteptării noastre“, cum ar spune criticul literar prof. dr. Marian Barbu.