La ceas aniversar: „Dor de Dor“ şi Toma Credinciosul
mai 7, 2007Jurnalistul, prozatorul, poetul şi descoperitorul de talente literare, Marin Toma, nu este un personaj biblic ci un pământean sadea, din inima Bărăganului, animat de credinţa că limba neamului românesc este nu numai „un fagure de miere“ ci şi un argument forte al existenţei noastre milenare pe aceste meleaguri binecuvântate de Bunul Dumnezeu. Tocmai această credinţă i-a dat puterea de a născoci o revistă literară ce pare a se ridica vertical din colbul comunei Dor Mărunt din Judeţul Călăraşi până în stratul rarefiat al culturii, intrând în rândul scrierilor de profil care contează. Acum, la ceas aniversar, urăm revistei „Dor de Dor“ ani mulţi şi plini de satisfacţii iar ctitorului său mult succes>>>>>continuarea aici>>>>> ION GAGHII
La apariţia revistei „Dor de Dor“, a cărei redacţie se află într-o localitate rurală din bărăganul câmpiilor mănoase la subţioara căruia Dunărea visează marea, mi-am zis: – lată, Dumnezeule, mai există o speranţă că vâna viguroasă a ţăranului român nu dispare!Cu fiecare apariţie nouă, revista a devenit un „fluviu ce vizează oceanul“, adunând în paginile ei scriitori din toate colţurile ţării, care, în lucrările lor, păstrează spiritul tradiţionalist al românului.Şi mai mare mi-a fost bucuria când am văzut că ctitorul si sufletul acestei publicaţii este Marin Toma, scriitor de mare sensibilitate, iar ca bucuria să fie şi mai mare, am constatat că revista „Dor de Dor“ apare în localitatea rurală, denumită atât de inefabil „Dor Mărunt“, cuvânt compozit ce ridică sentimentul românesc la rang de religie.La aproximativ un an de la apariţia revistei, la propunerea mea, inimosul „cioplitor în verb“, adică Marin Toma a acceptat să organizăm concursul de poezie şi pictură „Dor de Dor“ – prima ediţie. În urma acestui concurs şi a materialelor strânse pe o perioadă de timp, şi printr-o selecţie riguroasă, a luat naştere această „Antologie“.În condiţiile integrării ţării noastre în Uniunea Europeană, unele tradiţii ce se mai păstrează în mediul sătesc vor dispare sau se vor estompa. Datorită acestui fapt, meritul revistei „Dor de Dor“ şi al acestei „Antologii“ este mai mare, deoarece încearcă să reverbereze, peste timp, sentimentul românesc, să se constituie într-un „ceasornic al deşteptării noastre“, cum ar spune criticul literar prof. dr. Marian Barbu.