Ioana Nuţu-Piersică: La mulţi ani şi Drum Bun pe harta Dorului de Dor…
Se naşte în inima câmpiei să-şi poată avea zările libere, când e timp senin aude talazurile Mării şi vede coamele Bucegilor…Unde nu se mai vede îsi croieşte altă geografie şi trece lin până la Cluj, Bihor, Banat sau prin Moldova…Îşi pune pălărie de floarea-soarelui şi culege poeme de grâu dat în pârgă, de case cu ferestre spre cer, de viori aflate în inima copacilor…Caută nume vechi de pus sub perna copiilor, nume ce înstrălucesc limba romana şi aprind speranţele…Botează poeţi şi pictori, povestitori şi păstrători de datini, eroi ce şi-au însemnat numele pe monumente şi cheamă binecuvântarea prin Galsul Bisericii…Pentru aniversare îşi pune la butonieră cupa inimii şi cu braţele pline de daruri poetice porneşte pe cărările străjuite de râuşoarele roşii – macii Bărăganului…Şi numele său este numele satului în care s-a născut – Dor de Dor…Mărunt. Primul său număr purta pe manşeta titlului o strofă din Poemul grâului, acum, la aniversarea din luna culesului de grâu eu îi trimit în dar ultima strofă a acestui Poem…Treziţi-vă şi cercetaţi cum bobul/Neîncetat în pâine e-înfrăţit…/El ţine axa Lumii vie/Să nu alunece în asfinţit.
IOANA NUŢU-PIERSICĂ, poetă
La apariţia revistei „Dor de Dor“, a cărei redacţie se află într-o localitate rurală din bărăganul câmpiilor mănoase la subţioara căruia Dunărea visează marea, mi-am zis: – lată, Dumnezeule, mai există o speranţă că vâna viguroasă a ţăranului român nu dispare!Cu fiecare apariţie nouă, revista a devenit un „fluviu ce vizează oceanul“, adunând în paginile ei scriitori din toate colţurile ţării, care, în lucrările lor, păstrează spiritul tradiţionalist al românului.Şi mai mare mi-a fost bucuria când am văzut că ctitorul si sufletul acestei publicaţii este Marin Toma, scriitor de mare sensibilitate, iar ca bucuria să fie şi mai mare, am constatat că revista „Dor de Dor“ apare în localitatea rurală, denumită atât de inefabil „Dor Mărunt“, cuvânt compozit ce ridică sentimentul românesc la rang de religie.La aproximativ un an de la apariţia revistei, la propunerea mea, inimosul „cioplitor în verb“, adică Marin Toma a acceptat să organizăm concursul de poezie şi pictură „Dor de Dor“ – prima ediţie. În urma acestui concurs şi a materialelor strânse pe o perioadă de timp, şi printr-o selecţie riguroasă, a luat naştere această „Antologie“.În condiţiile integrării ţării noastre în Uniunea Europeană, unele tradiţii ce se mai păstrează în mediul sătesc vor dispare sau se vor estompa. Datorită acestui fapt, meritul revistei „Dor de Dor“ şi al acestei „Antologii“ este mai mare, deoarece încearcă să reverbereze, peste timp, sentimentul românesc, să se constituie într-un „ceasornic al deşteptării noastre“, cum ar spune criticul literar prof. dr. Marian Barbu.