Monica Mureşan: La Aniversare
Aflată în momentul aniversării a doi ani de la apariţie, Revista Dor de Dor a catalizat în paginile sale expresia sentimentelor a aproape două sute de autori din toate zonele ţării şi din toate categoriile socio-profesionale. Tocmai această diversitate dă şi frumuseţea unor voci individuale, adeseori personalităţi ale genului în care scriu ori îşi desfăşoară activitatea. Dar această diversitate are un punct comun şi unitar: dragostea de frumos, de expresia literară şi artistică îngrijită, cultivată cu bun-gust, cu dragostea şi bucuria de a trăi şi a-şi exprima trăirile personale la un nivel artistic superior. Împreună cu veşnic neobositul fondator şi redactor şef al revistei, scriitorul Marin Toma, om al cărui suflet înfloreşte în ograda sa literar-artistică având un nume magic – localitatea Dor Mărunt -, toţi autorii care şi-au odihnit cugetul în poiana Dorului de Dor au astăzi bucuria de a se prinde într-o horă sărbătorească, pulsând într-o singură inimă, aceea a limbii române. O motivaţie pentru idealurile artistice este faptul că atât modelele cât şi aspiraţiile tuturor converg în susţinerea acelei frumoase Proclamaţii literare publicată în primul număr din iulie 2005. În spiritul respectului faţă de limba şi tradiţiile române integrate în marele plan universal, într-un echilibru dintre etic şi estetic, publicaţia cultivă-şi bine face!-îmbinarea între această moştenire patrimonială cu formele estetice moderne, actuale, dar neabătându-se de la buna cuviinţă românească. Ca şi noţiunea de dor, Dorul de Dor se ancorează nu numai în trecut, ci şi într-un prezent activ şi reflexiv deopotrivă. Cineva îmi spunea, mai în glumă, mai în serios, că acum se face literatură şi la ţară. Am răspuns că, până de curând, a merge la ţară era ca şi cum te-ai duce la bunici sau la neamuri, ca o legătură cu tradiţia… acum este mai mult decât ultima modă, o casă la ţară reprezintă liniştea, ideea de curat, inefabil… ca o şansă de purificare pe care ne-o dă pământul… un legat pentru bunul nostru patrimonial cel mai de pret: spiritul şi esenţa sufletului care la români se exprimă prin acest cuvânt unic – dorul.
MONICA MUREŞAN, poetă
La apariţia revistei „Dor de Dor“, a cărei redacţie se află într-o localitate rurală din bărăganul câmpiilor mănoase la subţioara căruia Dunărea visează marea, mi-am zis: – lată, Dumnezeule, mai există o speranţă că vâna viguroasă a ţăranului român nu dispare!Cu fiecare apariţie nouă, revista a devenit un „fluviu ce vizează oceanul“, adunând în paginile ei scriitori din toate colţurile ţării, care, în lucrările lor, păstrează spiritul tradiţionalist al românului.Şi mai mare mi-a fost bucuria când am văzut că ctitorul si sufletul acestei publicaţii este Marin Toma, scriitor de mare sensibilitate, iar ca bucuria să fie şi mai mare, am constatat că revista „Dor de Dor“ apare în localitatea rurală, denumită atât de inefabil „Dor Mărunt“, cuvânt compozit ce ridică sentimentul românesc la rang de religie.La aproximativ un an de la apariţia revistei, la propunerea mea, inimosul „cioplitor în verb“, adică Marin Toma a acceptat să organizăm concursul de poezie şi pictură „Dor de Dor“ – prima ediţie. În urma acestui concurs şi a materialelor strânse pe o perioadă de timp, şi printr-o selecţie riguroasă, a luat naştere această „Antologie“.În condiţiile integrării ţării noastre în Uniunea Europeană, unele tradiţii ce se mai păstrează în mediul sătesc vor dispare sau se vor estompa. Datorită acestui fapt, meritul revistei „Dor de Dor“ şi al acestei „Antologii“ este mai mare, deoarece încearcă să reverbereze, peste timp, sentimentul românesc, să se constituie într-un „ceasornic al deşteptării noastre“, cum ar spune criticul literar prof. dr. Marian Barbu.