Magdalena Dale: Floarea dorului de dor
Într-o lume tot mai înstrăinată de sentimente revista Dor de Dor este ca un cactus înflorit în plin deşert. Îşi trage seva din dragostea nedisimulată pentru literatură a fondatorului ei, domnul Marin Toma. În paginile revistei sunt găzduite creaţii în ersuri şi proză, evocări, reportaje, eseistică, recenzii dar şi lucrări de artă plastică conturând în acest fel un univers aparte care palpită la cuvântul dor. Cu toate că este un termen uzitat el nu va trece niciodată în desuetudine şi va căpăta noi valenţe prin creaţiile celor care îşi găsesc răgaz să vibreze în faţa Cuvântului. La ceas aniversar, îi urez revistei Dor de Dor ani mulţi cu împliniri, cu plecăciune de mulţumire domnului Toma pentru tot ceea ce face ca să nu piară dorul de dor.
MAGDALENA DALE, poetă
La apariţia revistei „Dor de Dor“, a cărei redacţie se află într-o localitate rurală din bărăganul câmpiilor mănoase la subţioara căruia Dunărea visează marea, mi-am zis: – lată, Dumnezeule, mai există o speranţă că vâna viguroasă a ţăranului român nu dispare!Cu fiecare apariţie nouă, revista a devenit un „fluviu ce vizează oceanul“, adunând în paginile ei scriitori din toate colţurile ţării, care, în lucrările lor, păstrează spiritul tradiţionalist al românului.Şi mai mare mi-a fost bucuria când am văzut că ctitorul si sufletul acestei publicaţii este Marin Toma, scriitor de mare sensibilitate, iar ca bucuria să fie şi mai mare, am constatat că revista „Dor de Dor“ apare în localitatea rurală, denumită atât de inefabil „Dor Mărunt“, cuvânt compozit ce ridică sentimentul românesc la rang de religie.La aproximativ un an de la apariţia revistei, la propunerea mea, inimosul „cioplitor în verb“, adică Marin Toma a acceptat să organizăm concursul de poezie şi pictură „Dor de Dor“ – prima ediţie. În urma acestui concurs şi a materialelor strânse pe o perioadă de timp, şi printr-o selecţie riguroasă, a luat naştere această „Antologie“.În condiţiile integrării ţării noastre în Uniunea Europeană, unele tradiţii ce se mai păstrează în mediul sătesc vor dispare sau se vor estompa. Datorită acestui fapt, meritul revistei „Dor de Dor“ şi al acestei „Antologii“ este mai mare, deoarece încearcă să reverbereze, peste timp, sentimentul românesc, să se constituie într-un „ceasornic al deşteptării noastre“, cum ar spune criticul literar prof. dr. Marian Barbu.