Victoria Milescu: Dor de Dor, la aniversare
O prietena mi-a pomenit de această revista, iar un prieten mi-a spus entuziasmat că a publicat câteva poeme în Dor de Dor alături de alte câteva nume prestigioase. Ca atâtea alte reviste de cultură, nici această revistă nu poate fi găsită uşor, la orice chioşc de ziare din cauza unor difuzori obtuzi, ceea ce o face preţioasă în sensul amar al cuvântului. Cum reuşeşte domnul Marin Toma să o editeze, să o facă să circule şi să fie din ce în ce mai cunoscută ţine de sacrificiu, cuvânt deloc exagerat în cazul de faţă. Titlul revistei, la început, m-a intrigat puţin prin asupra de măsură a cuvântului dor, obosit de prea îndelunga lui clamare ca sentiment definitoriu, exclusiv românesc. Dar poate, ca atâtea alte alcătuiri al căror tâlc secret ni se dezvăluie mai târziu sau niciodată, întâmplător sau nu, această revistă totuşi reflectă – de la conţinut până la corporalitatea tipografică-o stăruinţă tipic românească ce îmbină dorinţa cu durerea, deci dorul nostru de împlinire prin scrisul ce transmite gânduri, idei şi sentimente, dorul de a lăsa o urmă în scurta noastră trecere pe pământul îmbibat de oasele strămoşilor, de sângele viitoarelor noastre poeme tipărite de o revistă din Călăraşi.
VICTORIA MILESCU, Membră a Uniunii Scriitorilor din România
La apariţia revistei „Dor de Dor“, a cărei redacţie se află într-o localitate rurală din bărăganul câmpiilor mănoase la subţioara căruia Dunărea visează marea, mi-am zis: – lată, Dumnezeule, mai există o speranţă că vâna viguroasă a ţăranului român nu dispare!Cu fiecare apariţie nouă, revista a devenit un „fluviu ce vizează oceanul“, adunând în paginile ei scriitori din toate colţurile ţării, care, în lucrările lor, păstrează spiritul tradiţionalist al românului.Şi mai mare mi-a fost bucuria când am văzut că ctitorul si sufletul acestei publicaţii este Marin Toma, scriitor de mare sensibilitate, iar ca bucuria să fie şi mai mare, am constatat că revista „Dor de Dor“ apare în localitatea rurală, denumită atât de inefabil „Dor Mărunt“, cuvânt compozit ce ridică sentimentul românesc la rang de religie.La aproximativ un an de la apariţia revistei, la propunerea mea, inimosul „cioplitor în verb“, adică Marin Toma a acceptat să organizăm concursul de poezie şi pictură „Dor de Dor“ – prima ediţie. În urma acestui concurs şi a materialelor strânse pe o perioadă de timp, şi printr-o selecţie riguroasă, a luat naştere această „Antologie“.În condiţiile integrării ţării noastre în Uniunea Europeană, unele tradiţii ce se mai păstrează în mediul sătesc vor dispare sau se vor estompa. Datorită acestui fapt, meritul revistei „Dor de Dor“ şi al acestei „Antologii“ este mai mare, deoarece încearcă să reverbereze, peste timp, sentimentul românesc, să se constituie într-un „ceasornic al deşteptării noastre“, cum ar spune criticul literar prof. dr. Marian Barbu.
REVISTA DOR DE DOR 