Miron Ţic: La o aniversare
A trecut ceva timp, nici mult, nici puţin, de la acea dată fericită, când mi-am putut vedea primele producţii literare publicate în coloanele revistei „Dor de Dor“. Din acea dată, n-a trecut nici un număr, fără să fiu prezent în paginile acestei reviste, fie cu poeme, fie cu intervenţii privind poezia populară, fie prin a răspunde unui chestionar realizat de redacţia revistei.
M-am apropiat de revista „Dor de Dor“, din mai multe motive. Primul, pentru că are o ţinută frumoasă, artistică, şi paginile sunt bine ordonate. Apoi, fiindcă în această revista se publică literatură de bună calitate: poeme, proză, recenzii, pagini de credinţă şi ortodoxie, fiind făcute cunoscute penelurile unor artişti plastici, evocări, amintiri sau creaţiile unor tineri debutanţi. Prin numărul mare de colaboratori, unii permanenţi, revista „Dor de Dor“ a câştigat foarte mult şi, astăzi a ajuns să fie cunoscută în multe dintre judeţele ţării. Cu acest prilej, îmi exprim bucuria la ceasul aniversar şi promit să fiu alături de această revistă dragă, peste timp înainte.
„Dor de Dor“ s-a născut din dragostea românului pentru frumos: frumuseţe a sufletului, a gândului, dar şi din dorinţa de a privi prin ochii şi mintea sa lumea în care pe lângă frumuseţile deja desăvârşite de Creator să lase şi el o ofrandă viitorului, ceva în care a pus puţin din ceea ce a adunat în efemera sa trecere. Fie că e vorba de literatură, pictură, muzică sau de ceea ce împlineşte sufletul-credinţa-ele se adună în suflet şi de acolo datorită generozităţii simţi nevoia să le împarţi cu ceilalţi pentru ca un har ce ţi-a fost dăruit să fie spre bucuria semenilor. În solul arid al nepăsării era nevoie de o inimă care să adune toate aceste mici daruri particulare şi să le aşeze într-un cuibar de unde să iasă puişori de aur care prinzând aripi să zboare spre toate colţurile ţării. D-l Marin Toma a intuit aceasta şi înaripat dorul azi zboară spre cei care îl aşteaptă să le stâmpere foamea şi setea de cultură.
Sunt oameni bogaţi care nu lasă nimic în urmă comunităţii în care au trăit. Sufletul bogat seamănă cu bobul care creşte, rodeşte şi se înmulteşte spre îndestularea tuturor. Domnul Marin Toma face parte din categoria acestor oameni, din nefericire din ce în ce mai rari, care iau pe umerii lor truda răspândirii înţelepciunii şi frumosului spre bucuria noastră a celor care ne-am strâns în jurul revistei punând şi noi o scânteie la drumul dânsului de lumină.
Ani mulţi revistei „Dor de Dor“ iar inimosului ei părinte puterea de a purta pe umeri ani mulţi de aici înainte această dulce-amară povară a răspândirii culturii.
LA MULŢI ANI!
MIRON ŢIC, poet, prozator, publicist (Ilia-Hunedoara)
La apariţia revistei „Dor de Dor“, a cărei redacţie se află într-o localitate rurală din bărăganul câmpiilor mănoase la subţioara căruia Dunărea visează marea, mi-am zis: – lată, Dumnezeule, mai există o speranţă că vâna viguroasă a ţăranului român nu dispare!Cu fiecare apariţie nouă, revista a devenit un „fluviu ce vizează oceanul“, adunând în paginile ei scriitori din toate colţurile ţării, care, în lucrările lor, păstrează spiritul tradiţionalist al românului.Şi mai mare mi-a fost bucuria când am văzut că ctitorul si sufletul acestei publicaţii este Marin Toma, scriitor de mare sensibilitate, iar ca bucuria să fie şi mai mare, am constatat că revista „Dor de Dor“ apare în localitatea rurală, denumită atât de inefabil „Dor Mărunt“, cuvânt compozit ce ridică sentimentul românesc la rang de religie.La aproximativ un an de la apariţia revistei, la propunerea mea, inimosul „cioplitor în verb“, adică Marin Toma a acceptat să organizăm concursul de poezie şi pictură „Dor de Dor“ – prima ediţie. În urma acestui concurs şi a materialelor strânse pe o perioadă de timp, şi printr-o selecţie riguroasă, a luat naştere această „Antologie“.În condiţiile integrării ţării noastre în Uniunea Europeană, unele tradiţii ce se mai păstrează în mediul sătesc vor dispare sau se vor estompa. Datorită acestui fapt, meritul revistei „Dor de Dor“ şi al acestei „Antologii“ este mai mare, deoarece încearcă să reverbereze, peste timp, sentimentul românesc, să se constituie într-un „ceasornic al deşteptării noastre“, cum ar spune criticul literar prof. dr. Marian Barbu.
REVISTA DOR DE DOR 