h1

Mihai Antonescu: „Dor de Dor“ – oglinda timpului etern

Un TEMPLU al spiritualităţii negândit, aşa denumesc (şi este) revista de literatură DOR de DOR. Doamne, ce nume frumos şi unic, cum nici o literatură a lumii, nu cred să mai aibă! „Pohta ce a pohtit“ scriitorul MARIN TOMA, „omul din zarea câmpiei“ veşnic întors cu faţa către păsările albe, aducătoare de veşti: versuri de îngenunchere, de iubit şi de plâns, de noroc sau izbândă ale exprimării autentic româneşti. DOR de DOR:casa poeţilor născuţi nu făcuţi, biografii cu adevărat mari ale spiritului contemporan, ocolite cu obstentaţie de fardul televiziunilor şi mărginirea făcătorilor de fiţe. Oameni frumoşi şi curaţi ca florile câmpului, drumeţind din absolut toate colţurile unui tărâm binecuvântat,“ rugăciune în mers“ cu modestia şi lumina lor spirituală, singura avere de dăruit. DOR de DOR: un suflet cu absolut toate uşile deschise, înspre oglinda timpului etern. Închinăciune celor ce-i calcă pragul, admiraţie şi respect celor ce-i duc numele prin vreme, scris cu frig şi flacără pe cerul speranţei, căci, ei sunt adevăraţi aleşi ai stelei albastre.

MIHAI ANTONESCU, membru al Uniunii Scriitorilor din România

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: